titi marina a scris:
Am mers si la Institutul de Statistica, cu acelasi rezultat: in perioada 1947-1990, nu s-a tinut o evidenta a indicelui de inflatiei.
Multumesc pentru sfatul de a ma adresa la Directia de statistica Arges.
Nu va pot da pe .net o solutie dar va propun o idee:
- Banii au valoare (in economie) in masura bunurilor/serviciilor pe care le poti obtine cu ei, la un moment dat.
Incercati sa faceti o echivalenta a valorii unor bunuri ce puteau fi obtinute contra 1 leu (100, 1000 etc) in 1947 si apoi in 2001.
Pentru o
informare generala, vezi opinia unui coleg numismat, Dl. Victor Axenciuc :
Dimensiunile inflatiei pot fi judecate dupa indicele preturilor de detaliu în Bucuresti; acesta, fata de 100 în 1938, a crescut la 150% în 1940, la 934% în 1944 dupa care urcarea este vertiginoasa: 19456 490%, 194636 907% iar în luna iulie 1947 853 163% respectiv o marire de 8532 ori si în comparatie cu preturile din anul 1938".
La asemenea preturi uriase B.N.R. a emis bancnote de 10 000 lei, de 100 000 lei, de 1 000 000 lei si în iulie 1947 de cea mai mare valoare 5 000 000 lei.
Inflatia galopanta si extraordinara s-a exprimat în cresterea vertiginoasa a preturilor tuturor produselor si serviciilor. Luând ca momente de reper anii 1938, 1944 si iulie 1947 pretul unor produse de consum a evoluat astfel: 1 kg de pâine 8 lei, 46 lei si 165 000 lei; zahar 32 lei, 256 lei si 440 000 lei; brânza de oi 47 lei, 500 lei si 460 000 lei; carne de porc 46 lei, 255 lei si 250 000 lei; 1 kwh 18 lei, 120 lei si 120 000 lei; cafea 200 lei, 2 200 lei si 4 400 000 lei.
In sfârsit inflatia s-a reprezentat si reflectat în cresterea cursului liber al dolarului S.U.A. de la 966 lei în noiembrie 1941 la 4 830 lei în decembrie 1944, la 179 676 lei în decembrie 1946, pentru a ajunge în 14 august 1947 preziua stabilizarii la 6 055 854 lei pentru 1 dolar S.U.A.
Aceasta depreciere a leului de mii de ori, a fost cumulata cu agravarea situatiei economiei provocata de razboi si urmarile sale, cu o lipsa catastrofala de bunuri de consum si cu resurse bugetare reduse a avut ca efect o comprimare atenta a capacitatii de cumparare a salariatilor publici si a pensionarilor, în comparatie cu nivelul anului 1938 venitul real al acestor categorii s-a redus pâna la o patrime si o cincime în anul 1947.
Pentru edificare mentionam de exemplu ca un contabil în grad mediu, în institutiile statului avea în anii 1938, 1944 si iulie 1947, un salariu lunar mediu de 7 250 lei, 18 790 lei si 2 155 800 lei. Cu cât de mult a scazut puterea de cumparare mentionam ca din acest salariu se putea cumpara în anii respectivi: zahar 226 kg, 73 kg si 5 kg sau energie electrica 408 kwh, 157 kwh si 18 kwh.
Degringolada pretu- rilor, specula produ- selor deficitare, o imensa masa monetara, polarizarea economica, grava criza de subproductie si alti factori sociali au impus efectuarea stabilizarii monetare. Aceasta a avut loc la 15 august 1947 si a urmarit sa reduca masa monetara în circulatie care a sporit, între anii 1939 si august 1947, de la 54 mild. lei la 48 877 mild. lei.
Iata datele principale ale stabilizarii: moneda nationala ramânea leul cu 100 subdiviziuni bani; 1 leu avea valoarea a 594 mg aur fin pretul unui kg de aur fiind fixat la 168 350 lei. Intrucât însa moneda ramânea neconvertibila în baza suspendarii convertibilitatii din 1941, continutul în aur al leului, declarat prin legea de stabilizare, avea caracter formal, fara efecte practice. Preschimbarea semnelor monetare cu semnele noi s-a efectuat în raportul de 20 000 lei vechi pentru 1 leu nou la schimb admitându-se sume limitate dupa profesia prezentatorilor; cea mai mare suma puteau sa o schimbe taranii, de 5 mil. lei, urmau apoi salariatii si pensionarii cu 3 mil. lei, restul populatiei, persoane fizice, minore având dreptul sa schimbe 1,5 mil. lei. Institutiile publice schimbau întreaga suma detinuta în vreme ce agentii economici, societatile, în afara de cele comerciale, puteau schimba o suma egala cu salariile platite în luna precedenta: sumele neschimbate se depuneau într-un cont blocat la institutiile bancare. Din totalul masei monetare în circulatie, au fost admise la schimb 27,4 mii de miliarde pentru care s-a primit 1 378 mil. lei noi. Astfel, stabilizarea din august 1947 a redus practic de 40 000 ori cantitatea de moneda în circulatie. Noile monede aveau valori mici: bancnote de 100 lei, 500 lei si 1 000 lei iar piese metalice de 5 lei, 2 lei, 1 leu si 50 bani.
A fost stabilit un curs oficial al valutelor straine, dupa cantitatea metalului nobil, la paritatea oficiala, reprezentata de acestea din care mentionam: 1 dolar S.U.A. = 150 lei, 1 lira sterlina = 605 lei, 1 fr. elvetian = 35 lei, 1 forint maghiar = 12,90 lei, 1 coroana cehoslovaca = 3 lei, 1 leva bulgara = 0,62 lei.
Reprezentând atunci o economie la jumatate din potentialul normal, din cauza razboiului, a distrugerilor si marilor datorii externe ce urmau sa fie platite, atât valoarea aur a leului cât si cursurile oficiale stabilite la valutele principale apareau supraevaluate.
Datorita situatiei economice, dupa câteva luni preturile au început din nou sa urce fata de cele estimate la stabilizare.
In anii urmatori, dupa 1947, se desfasoara refacerea economica, activitatea economica ia un curs ascendent si prin 1950-1951 productia atinge nivelul antebelic al anului 1938 iar moneda dobândeste o relativa stabilitate. Desi reforma monetara din august 1947 a eliminat marea inflatie si a creat conditii pozitive relansarii economiei nationale, în domeniul monetar se mai mentin dezechilibre generate de o emisiune sporita de masa monetara si de urcarea preturilor care amenintau procesele de crestere economica.
In consecinta se întreprinde o noua si ultima reforma monetara din secolul 20 în România, în ianuarie 1952 în conditii diferite radical de cea precedenta: o economie de tip socialist centralizata statal si planificata situata în afara conditiilor concurentei si a proprietatii private din principalele sectoare neagricole, sub comanda unui organism politic si economic de decizie unica.
Noua reforma monetara urmarea scoaterea de pe piata a surplusului de moneta si întarirea monetei nationale. In acest scop preturile si veniturile s-au redus de 20 ori; s-au emis monete de tip nou cu valori de 20 ori mai mici ca cele precedente; s-au schimbat toate sumele prezentate însa în proportii diferite, între 50-400 lei vechi pentru 1 leu nou; depunerile la C.E.C. au fost avantajate, schimbul fiind de doua ori mai ferm. Legea prevedea si o reducere de preturi la bunurile de consum între 5-20%. Noile semne monetare erau reprezentate de piese metalice divizionare: 1 ban, 3,5,10 si 25 bani, si moneta hârtie de 1,3,5,10,25 si 100 lei. Acestea datorita unei stabilitati monetare si economice ce a urmat, si-au pastrat aceeasi valoare aproape jumatate de secol 1952-1990, care aminteste de alta perioada de stabilitate a leului, dar a leului aur, cea între 1868-1915 tot aproape de jumatate de secol.
In acelasi timp prin legea reformei monetare din 1952 s-a marit si continutul aur al leului de la 5,94 mg la 79,35 mg întarindu-se pozitia sa fata de valutele straine. In conditiile când economia nationala facea progrese, dupa doi ani, în 1954, prin lege se mareste continutul în aur fin al leului de aproape doua ori, la 148,11 mg, modificându-se totodata si cursul oficial al valutelor straine, stabilit pe baza paritatii metalice.
Astfel 1 dolar S.U.A. în 1952 a fost fixat la 11,20 lei iar în 1954 la 6 lei; o lira sterlina în 1952 valora 31,36 lei iar în 1954, 16,80 lei etc. Aceste cursuri oficiale nu erau operationale în domeniul comercial ci doar partial si cu prima în cel al turismului. Mentionam ca în toata perioada pâna la 1990 cursul celei mai puternice valute mondiale, a dolarului S.U.A., în toate categoriile de operatiuni, a variat între 12-18 lei. Dupa datele B.N.R. între 1985-1989 cursul de schimb a oscilat între 14,28 lei si 17,14 lei 1 dolar S.U.A. Preturile de consum, care în economia socialista erau fixate de stat, s-au stabilit la principalele bunuri la urmatoarele nivele: pâine 0,75 gr 3,22 lei; orez 9 lei; zahar 9 lei; ulei 11 lei; parizer 11 lei; lapte vaca 1,10 lei; bere 0,5 l 2 lei; tigari Carpati 2,50 lei; camasa barbati 88,50 lei; pantofi barbatesti 134 lei; benzina 3,50 lei; bilet tramvai 0,25 lei; fisa telefon 0,25 lei. Timp de cinci decenii preturile la bunurile de consum au sporit pâna la dublu dar mult mai putin fata de preturile pe piata mondiala; aceasta si explica mentinerea în limitele aratate a cursului dolarului S.U.A. în lei?
Ultimele doua reforme monetare, din 1947 si 1952, nu au asigurat monetei nationale convertibilitate. Ambele reforme s-au efectuat cu resurse interne, nebeneficiind de nici un aport de capital din strainatate. Ultimul deceniu al secolului 20 avea sa fie pentru leul românesc o noua perioada de depreciere, de spectaculoasa inflatie în care suportul sau economia nationala se va degrada nu din cauza razboaielor si distrugerilor ci din cauze politico-sociale, cu consecinte economice mult mai grave decât ale conflagratiilor mondiale asupra României.
apud Victor Axenciuc
avocatnet.ro explicăm legislația
legalmgm, utilizator
titi marina 
mancipri